Intarzieri: Absorbtia fondurilor europene din perioada 2014-2020 in mare pericol
În luna august 2014, Ministerul Fondurilor Europene anunța triumfător faptul că Acordul de Parteneriat 2014 -2020 a fost aprobat de Comisia Europeană, România fiind cel de al 11-lea stat care a obținut aprobarea acestui document.
In perioada de programare 2014 – 2020, România beneficiază de fonduri europene in valoare de aproximativ 43 miliarde de euro, din care peste 22 miliarde de euro sunt alocate pentru politica de coeziune.
Alocările cele mai importante sunt pentru Programul Operațional Infrastructura Mare (POIM) – 9,41 mld. euro și Programul Operațional Regional (POR) – 6,7 mld. euro.
La 2 ani după aprobarea Acordului de Parteneriat nu avem publicate toate ghidurile necesare realizării proiectelor și nu avem depus niciun proiect în cadrul celor 2 programe operaționale.
La imobilitatea autorităților în ceea ce privește lansarea programelor operaționale se adaugă și lipsa unui pachet legislativ aplicabil cu privire la noua legislație a achizițiilor publice.
Potrivit celor 3 directive in domeniul achizițiilor publice, cu excepția câtorva articole, statele membre trebuiau să asigure implementarea acestora până cel mai târziu la 18 aprilie 2016.
În prezent, pachetul legislativ care transpune în legislația națională directivele privind achizițiile publice se află în Camera Deputaților (cameră decizională) pentru votul final (10 mai 2016).
Achizițiile publice aferente proiectelor europene care se vor realiza conform OUG nr. 34/2006 vor primi corecții financiare cuprinse între 5% și 100% din valoarea proiectului conform declarațiilor fostului ministru al fondurilor europene, dna Aura Răducu.
De asemenea, doar 13 din cele 36 de condiționalități impuse de Comisia Europeană erau îndeplinite în luna martie 2016. Cele 23 de condiționalități depind de aprobarea de Guvern sau Parlament a aproximativ 34 de acte normative. În cazul neîndeplinirii, există riscul ca programele operaționale care sunt vizate de condiționalitățile neîndeplinite să fie suspendate înainte de a începe.
De exemplu, autoritățile române și-au propus lansarea MySMIS 2014+ în luna decembrie 2014. MySMIS este un sistem web care are ca scop facilitarea schimbului de informații electronice pentru beneficiarii de finanțare. Știm că doar 2 module din MySMIS au fost lansat în luna martie 2016 (apel și cerere de finanțare) în condițiile în care aplicația trebuie să aibă 8 module funcționale (contractare, nereguli, raportare la Comisie, s.a.).
Un alt aspect foarte important este acreditarea autorităților de management, proces care este întârziat, chiar dacă acest demers trebuia sa fie inițiat la scurt timp după aprobarea fiecărui program operațional.
Niciun proiect cu finanțare din POIM și POR aferent perioadei de programare 2014-2020 nu va semna contractele de achiziție a lucrărilor și a echipamentelor în anul 2016. Există riscul major ca în anul 2016 să fie realizate doar lucrările aferente proiectelor începute în perioada 2007-2013 (proiecte fazate), fără să fie începute proiectele noi aferente perioadei de programare 2014-2020.
După cum se știe, în perioada de programare 2007-2013 a existat o capacitate administrativă slabă, atât la nivelul autorităților de management, cât și la nivelul beneficiarilor. Chiar și în cazul în care regula de n+3 se aplică perioadei de programare 2014-2020, faptul că mai sunt 4 ani în care se pot realiza și contracta proiecte cu finanțare UE ar trebuie să fie un motiv de maximă îngrijorare. Afirmația are în vedere și dezangajarea automată a fondurilor europene, în cazul în care sumele nu sunt cheltuite conform alocărilor, fără a mai aduce în discuție de presiunea asupra bugetului de stat pentru plata contribuției obligatorii către Comisia Europeană și a plăților către beneficiari până la rambursarea ulterioară.
Oare ce înseamnă pentru Ministerul Fondurilor Europene expresiile plan de măsuri, calendar de lansare, decizie ”urgentă” și procedură de ”urgență”?
